CM pe Google+

Connexion

Primeste ultimile noutati

Introduceti adresa email:

Delivré par FeedBurner

Ultimile comentarii

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Toţi aligatorii să poftească la urne!

Mircea Cartarescu

Mircea Cărtărescu: „Cea mai săracă ţară din Europa şi-a dat şi la aceste alegeri aproape jumătate din voturi monştrilor care-au nenorocit-o de când se ştie. Ce masochism ciudat!”

Cică aşa erau invitaţi moldovenii de peste Prut să meargă la vot pe vremea comuniştilor. În orice caz, aşa îşi invită şi azi Voronin, marele dinozaur, ciracii să pună umărul la distrugerea, mai departe, a acestei nefericite ţări a nimănui. 

Şi fosilele resuscitate din acest ultim Jurassic Park european îl ascultă disciplinat, forţând cursul şi logica istoriei. Cea mai săracă ţară din Europa şi-a dat şi la aceste alegeri, la douăzeci de ani după căderea comunismului, aproape jumătate din voturi monştrilor careau nenorocit-o de când se ştie.

Ce masochism ciudat, ce nesocotire a celor mai bazale interese te pot duce la tăierea crăcii de sub picioare până şi acum, când votul tău e liber şi contează? Ce mai au de obţinut aceşti oameni de la comunişti? Ce-au căpătat ei de la Voronin decât o sărăcie cumplită şi o totală lipsă de viitor? Oare atât de imbecilizate şi de sinucigaşe pot fi mai departe aceste victime ale lui Stalin şi-ale imperiului rus? Dar ce spun eu? 
Intelectuali tineri de pe la noi au ajuns cu atât mai la modă cu cât se declară mai de stânga, marxişti şi maoişti de-a dreptul, fără să se sfiască de faptul că pângăresc astfel memoria a zeci de milioane de oameni cu vieţile distruse de comunism. Căci prostia nu ţine nici de cultură, nici de ierarhiile sociale, ci e un dat uman generic, inefabil şi misterios ca şi geniul. 

Din acest punct de vedere, ultimul pălmaş moldovean care şi-a adus obolul tovarăşului Voronin e o apă şi-un pământ cu eruditul discipol al lui Derrida care poartă tricouri cu Che Guevara în piept.

Din fericire, ultimele rezultate ale numărării voturilor par să indice că opoziţia moldoveană, grupată în patru partide mai mult sau mai puţin „pro-româneşti” şi pro-reformiste, are de data aceasta şansa de a răsturna situaţia politică a ţării. 

Ar fi o dovadă că, totuşi, moldovenii au înţeles ceva din evenimentele recente de la Chişinău şi că revoluţia portocalie a tinerilor n-a fost cu totul ratată, în ciuda indiferenţei României şi-a Occidentului. 

Dacă ţările vestice nici n-au observat mişcarea de la Chişinău, dacă noi, care cândva ne consideram solidari cu cei „de acelaşi neam şi aceeaşi limbă”, am negat orice „amestec în treburile interne” ale moşiei lui Voronin, cetăţenii moldoveni par să se fi hotărât, în fine, să se ajute singuri. 

Partidele lor de centru şi centrudreapta sunt tinere şi fără prea multă experienţă, dar ele sunt singura speranţă de reformă şi progres. Împreună, Partidul Liberal Democrat Moldovean, Partidul Liberal, Alianţa „Moldova Noastră” şi Partidul Democrat Moldovean par să fi obţinut cu câteva procente mai mult de jumătate din voturile exprimate, ceea ce le-ar face marile câştigătoare ale recentelor alegeri. Ele ar putea forma o mare coaliţie împotriva Partidului Comuniştilor şi-ar putea intra astfel la guvernare.

Primele trei sunt tranşant anticomuniste şi se află în pragul creării unei platforme comune de acţiune politică. Marea necunoscută este Partidul Democrat, un partid insignifiant până de curând, dar care a crescut cu zece procente la ultimele alegeri datorită preluării sale de către Marian Lupu, un fost membru al Partidului Comuniştilor. 

El este cel care ar putea răsturna calculele opoziţiei aliindu-se cu comuniştii şi formând astfel majoritatea parlamentară, caz în care Marian Lupu ar putea deveni preşedintele ţării, iar Voronin prim-ministru, după modele de-acum clasice. 

Este coşmarul cel mai mare al forţelor democratice moldovene. În acest scenariu, aligatorii chemaţi la urne, fiinţe primitive, dar cu cruste groase pe spinare, ar învinge din nou. Moldova ar rămâne mai departe acelaşi stat în derivă, lipit pământului şi de care nu-i pasă nimănui. Bruma de speranţă în aderarea europeană s-ar destrăma cu totul, iar noi, românii, am rămâne mai departe cu amarul complex de vinovăţie pe care îl avem faţă de oamenii acestei ţări pentru care nu am mişcat un deget. 

Dacă Marian Lupu, în ciuda trecutului său dubios, este un patriot, el nu poate alege decât cealaltă cale, a ralierii la forţele democratice. Nu există azi altă şansă pentru ţara vecină. Nu văd în acest moment altă soluţie pentru Moldova decât o mare alianţă democratică în jurul liberalilor şi-a politicianului care pare cel mai devotat valorilor democraţiei, Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele Partidului Liberal şi primarul Chişinăului. 

Am urmărit câtăva vreme ascensiunea politică a acestui tânăr, m-am interesat şi la prietenii mei din Moldova, redactorii minunatei reviste „Contrafort”: ei mi-au confirmat seriozitatea şi ade ren ţa lui Chirtoacă la valorile occi den tale, ca şi deschiderea sa către România. 

Ar fi cazul să mai ieşim şi noi din fundătura politicii naţionale şi să privim cu implicare şi simpatie la ce se-ntâmplă dincolo de Prut. Căci fâlfâitul unei aripi de fluture în Chişinău ar putea provoca mai curând decât credem un uragan la Bucureşti.

Mircea Cartarescu

Sursa: EVZ.ro

Share

Comentariile au fost inchise pentru acest articol