CM pe Google+

Connexion

Primeste ultimile noutati

Introduceti adresa email:

Delivré par FeedBurner

Ultimile comentarii

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Ion UngureanuÎn ultimii opt ani, în care comuniştii au fost la putere a avut loc o resovietizare a Basarabiei ca nicăieri în fostul spaţiu sovietic, o resovietizare intensă care a dus la crearea unor structuri absolut monstruoase. Comuniştii au reuşit să înspăimânte lumea şi să excludă ca termen pozitiv denumirea de «român”. Lumea în Basarabia nu mai apelează la cuvântul «român” ca la o speranţă, ca la un adevăr istoric, ca la o perspectivă istorică, pentru că a te declara «român” înseamnă a fi «duşman al statalităţii». Acum, la Chişinău, e un 1940, fără tancuri. Tancurile sunt la Tiraspol. Armata a 14-a se află în permanenţă pe teritoriul R. Molodva şi nici un soldat român nu a trecut Prutul. Şi, cu toate acestea, Rusia afirmă cu obrăznicie că România se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova. E culmea ipocriziei, dar toată lumea tace, tace şi Europa, declară Ion Ungureanu, om de cultură, actor şi regizor, unul din pilonii culturii şi simţirii româneşti din Basarabia, într-un interviu solicitat de trimisul special al Agerpres la Chişinău, Flori Tulea.

Dacă România poate fi învinuită de ceva, atunci de neamestec în treburile R. Moldova poate fi învinuită, pentru că românii, care ar fi avut tot dreptul istoric, moral, ei trebuiau să fie aici prezenţi, ca nimeni altul, în orice caz mai mult decât Rusia în republica moldovenească nistreană. Românii nu sunt prezenţi, nu au fost prezenţi, au reacţionat foarte superficial. Şi de aceea nu numai că suntem despărţiţi de două maluri, dar malurile se îndepărtează şi Prutul începe să devină mai larg decât un ocean, spune Ion Ungureanu, fost ministru al culturii în perioada 1990—1994, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române de la Bucureşti (1995—2004).

Trista perspectivă a Basarabiei este de a redeveni o gubernie sovietică a imperiului rus. Nici măcar republică, ci gubernie, pentru că republica ne dădea nişte drepturi formale. Dacă vreţi să ştiţi ce se va întâmpla cu Basarabia, uitaţi-vă ce se întâmplă astăzi cu elementul românesc în Transnistria. Şi o să vedeţi ce-i aşteaptă pe fraţii noştri moldoveni care-i votează pe comunişti. Lucrurile merg în această direcţie, cu Europa alături, cu Ţara alături, cu legile democraţiei alături. Perspectivele sunt sumbre. Fulgerul, care a fost pregătit pentru Republica Moldova anul trecut, a fost direcţionat spre Georgia. Aţi văzut rezultatul. Acum e rândul nostru, vom fi reintroduşi de facto şi de jure în spaţiul rusesc prin federalizarea Republicii Moldova, declară Ion Ungureanu.

Agerpres — D-le Ion Ungureanu, cum suportaţi sârma ghimpată de pe Prut care, iată, la atâţia ani de la căderea URSS, nu a dispărut, ba, chiar, se pare că se ridică mai ceva decât Zidul Berlinului, despărţind în continuare românii de pe cele două maluri?

Ion Ungureanu — Cum o suport? Cu greu, dar o suport. Şi o să vă spun şi de ce. Pentru că am avut premoniţia instalării acestei sârme ghimpate încă de prin ‘92. Am şi scris despre aceasta. Am vorbit în public. Îmi aduc aminte cum mi-au sărit atunci în cap ”ultrapatrioţii” noştri: «de ce nu cred în idealul nostru?»… Păi, un ideal trebuie apărat, dar noi ne-am lăsat pe tânjeală. Sunt mereu actuale cuvintele lui Titu Maiorescu: ”România a pierdut dreptul de a comite greşeli nepedepsite”. Este un lucru care ne priveşte în permanenţă, cu toate că de atunci au trecut mulţi ani. … Da, într-adevăr zidul acesta de pe Prut, nu numai că nu a dispărut, dar e fortificat.

Agerpres — Cine poartă vina pentru că s-a ajuns în această situaţie?

Ion Ungureanu — Vina pentru ceea ce s-a întâmplat o poartă ambele maluri ale Prutului. Debarcarea primului ministru Mircea Druc a fost unul din cele mai clare semnale că ceva nu merge bine. Mi-aduc aminte cât de confuz era Frontul Popular chiar în clipa când se lua această decizie. El a fost de fapt trădat, de pe atunci, de la început. Şi a fost trădat şi de România. Se ştie lucru acesta. S-a lucrat bine ca el să fie debarcat. Era un om incomod, o fi avut unele lipsuri, dar avea o calitate certă. Era un bun român şi un bun român în situaţia aceea era, poate, cel mai important lucru. El a reuşit să dea lucrurilor o altă direcţie, aşa cum primarul Chişinăului, Nicoale Costin, care a fost dat afară din Frontul Popular, a reuşit printr-o decizie istorică să românizeze Chişinăul. D-voastră, când veniţi la Chişinău, vedeţi toate străzile, toate denumirile că sunt de parcă aţi fi Acasă. Ei bine, acest lucru l-a făcut acest uimitor primar general care a fost Nicolae Costin. Şi atunci te gândeşti pentru ce a fost el dat afară?. Iar apoi în scurt timp a fost iradiat şi s-a prăpădit. …. La începutul anilor ‘90, noi, patrioţii din Moldova, ne-am pus o anumită speranţă în România, iar România, în mod total neaşteptat, şi-a pus şi ea speranţă în noi mai mult decât noi puteam rezolva. Şi asta e o dovadă în plus că România e prost informată. Dacă o şi fi ajutat pe cineva, i-a ajutat pe cei care până la urmă s-au dovedit a fi nişte profitori… .Iată de ce, dacă vorbim în linii mari, eu cred că România poate mai curând fi învinuită de neamestec în treburile Republicii Moldova, deşi românii, în baza dreptului istoric, moral, ar fi trebuit să fie aici prezenţi, ca nimeni altul. Ei nu au fost prezenţi, au reacţionat foarte superficial, iar scandalurile care urmează unul după altul, cu ambasada, cu consulatul, demonstrează că Basarabia nu este tratată cu seriozitate, că în posturile cheie sunt puşi oameni care ori nu cunosc esenţa problemei, ori, scuzaţi-mă, îi doare în cot. Pentru ei, ce ţi-e Republica Moldova, ce ţi-e Tanzania …e acelaşi lucru. E dureros să constaţi acest lucru , dar realitatea ne dovedeşte că acesta e adevărul. Şi de aceea nu numai că suntem despărţiţi de două maluri, dar malurile se îndepărtează în sufletele noastre şi Prutul începe să devină mai larg decât un ocean.

Agerpres — Rusia îşi manifestă în ultima vreme tot mai deschis interesele în fosta ei sferă de influenţă. La ce să ne aşteptăm din partea ei?

Ion Ungureanu — Rusia îşi manifestă interesele imperiale tot mai deschis şi tot mai obraznic, aş adăuga eu, pentru acest spaţiu, acest teritoriu, folosind un dublu standard, fie că este vorba de Republica Moldova sau de Georgia. Rusia nu i-a iertat Georgiei izgonirea bazelor ei militare şi politica independentă, iar la prima ocazie a fost pedepsită. Ei se folosesc de cele mai mici greşeli, sunt foarte bine instruiţi cum să procedeze, au mare practică ca orişice ţară cu trecut imperial. Nenorocirea Rusiei este că ea nu poate uita că a fost imperiu, toate eforturile pe care le are este de a reveni la situaţia de imperiu. Am multe cunoştinţe din intelectualitatea rusă care gândesc ca şi mine şi spun că actuala conducere e o năpastă pentru poporul rus.. Soljeniţin spunea că ”Rusia n-a avut parte niciodată de conducători care să ţină la poporul rus”. De aici toate nenorocirile pe capul acestui imperiu. O spun cu durere. Nu numai din cauza destinului nostru dramatic, ci şi din cauza faptului că Rusia este nevoită să-şi macine tot ce are mai de preţ în aceste probleme inventate de către nişte oameni care, în fond, n-au patrie, deşi se declară ruşi. Asta este toată nenorocirea. Şi până nu o să înţelegem lucrul acesta, nu o să înţelegem multe lucruri care se întâmplă şi cu noi, mai ales în Ţară. Pentru că atunci când am fost mai mult timp în Ţară, mi-am dat seama că, în mai multe privinţe, noi ne asemănăm cu situaţia în care nimeresc adevăraţii ruşi. Nu ei sunt cei care conduc Rusia. Şi în România m-am convins. Deciziile nu le iau românii. Ceea ce m-a făcut să întreb: ”Noi, suntem ocupaţi de ruşi, dar, voi, în România de cine sunteţi ocupaţi? De ce nu vă simţiţi voi, la voi, stăpâni acasă? Cu ce speranţă să ne unim cu voi, dacă dăm de aceeaşi înstrăinare pe care o simţim avându-i pe ruşi alături în Basarabia. Voi pe cine aveţi peste voi, de ce admiteţi lucrul acesta?”. Şi nu este vorba de puritate etnică. E vorba de mentalitate, de lucruri mult mai profunde de care s-a lovit încă Eminescu. De aici satirele lui, durerea lui pentru ce se întâmpla în ţară după Unirea Principatelor. De aici prigonirea lui de anumiţi reprezentanţi ai acestei mentalităţi, pentru că ei sunt urmaşii acelor ”stâlpi de cafenele”. Deci, mai nimic nu s-a schimbat….

Agerpres — Să revenim la Basarabia. Totuşi, dle Ungureanu, alegerile de la 29 iulie sunt aşteptate de mulţi basarabeni cu o oarecare nădejede. D-voastră întrevedeţi o cât de mică speranţă?

Ion Ungureanu — Desigur, ca orice creştin, cred până la urmă în victoria binelui asupra răului, pentru că numai aşa pot fi numite lucrurile în spaţiul asta — o luptă aprigă dintre bine şi rău. Dar, experienţa, informaţiile pe care le am mă fac să fiu foarte pesimist, pentru că noi, nu ştiu cum, fiind lăsaţi aşa de izbelişte, abandonaţi fiind, aşa cum am mai spus, un spaţiu căzut din istorie, aici se poate întâmpla orice. Iată, timp de opt ani, cât au fost comuniştii la putere a avut loc o resovietizare a acestui spaţiu. Această resovietizare intensă a dus la crearea unor structuri absolut monstruoase. De exemplu poliţia, felul cum a acţionat poliţia la 7 aprilie, când a început să vâneze oameni pe străzi, peste tot, oameni care se aflau acolo absolut întâmplător. Mai mult, pentru cei arestaţi au creat acele coridoare ale execuţiilor, ca în timpul Gestapo-ului şi asta o făceau poliţiştii moldoveni împotriva moldovenilor cu o ură …de fiară. Noi, abia acum, ne-am dat seama ce au făcut din moldoveni această spălare a creierelor, această prelucrare a cadrelor în şcolile de poliţie comuniste — i-au învăţat să urască tot ceea ce este legat de propria lor naţiune printr-un singur argument — ”ei vor unirea cu România”. Îmi aduc aminte cum acţiona miliţia sovietică în ‘89, ’ 90, ‘91, care nu era atât de numeroasă ca poliţia de astăzi. Majoritatea poliţiei acum este formată din moldoveni, pe când în ‘89, ‘90 procentul moldovenilor era mai scăzut. Paradoxal, comportamentul era atunci mai civilizat. Îmi aduc aminte în ‘89, ‘90, la Marea Adunare Naţională , miliţia de atunci dansa împreună cu manifestanţii, cu cei care ieşiseră să-şi ceară dreptul la suveranitate, independenţă, atunci când cânta faimoasa orchestră a lui Botgros….Iar astăzi am văzut o vânătoare sălbatică pe străzile Chişinăului împotriva acestui tineret care a ieşit să-şi ceară dreptul la un viitor liber. Am văzut tineri care erau bătuţi cu bestialitate. De unde au preluat asemenea practici? Pentru că ele nu puteau fi improvizate, ele au fost pregătite din timp, pentru a-i pedepsi pe cei care au altă opinie. Abia acum ne dăm seama că ceea ce întâmplă cu această conducere nu-i glumă. Plus de asta, de ce spun că sunt foarte pesimist. Pentru că, pe lângă această poliţie monstruoasă, a fost creată o judecătorie surdă cu o procuratură aservită total puterii. Comuniştii ne-au demonstrat încă o dată că pot face cu oamenii tot ce doresc şi că prin propaganda lor le pot schimb până şi fiinţa naţională. La cheremul puterii sunt toate televiziunile, cele de stat şi cele private, nu există nici o televiziune care să reprezinte interesele populaţiei autohtone majoritare. Nici una!. Ca şi în privinţa posturilor de radio, în afară doar de unul, modesta Vocea Basarabiei, dar şi acesta emite pe undă restrânsă şi pe bandă estică. Nici un ziar românesc nu veţi găsi la Chişinău. În schimb, majoritatea ziarelor ruseşti sunt liber difuzate la Chişinău şi în restul teritoriului, fiind retipărite la aceeaşi oră cu apariţia lor la Moscova. Armata a 14-a se află în permanenţă pe teritoriul Republicii Moldova, deşi Rusia încă din 1999 şi-a luat angajamentul să se retragă împreună cu tot armamentul. Şi, desigur, nici un soldat român nu a trecut Prutul. Cu toate acestea, Rusia afirmă cu obrăznicie că România se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova. E culmea ipocriziei, dar toată lumea tace, tace şi Europa. E de înţeles când maşina propagandistică poate dezinforma populaţia autohtonă ajunsă la disperare şi o poate manipula cum vrea. Dar când un continent luminat se face a nu vedea ce se întâmplă de-adevăratelea în Republica Moldova, e un lucru de neînţeles, ca să nu spunem mai mult….Deci, ce au reuşit comuniştii să facă în aceşti opt ani de majoritate parlamentară? Au reuşit să înspăimânte lumea şi să excludă ca termen pozitiv denumirea de român. Lumea în Basarabia nu mai apelează la cuvântul ”român” ca la o speranţă, ca la un adevăr istoric, ca la o perspectivă istorică pentru că a te declara ”român” înseamnă a te declara „duşman al statalităţii„ , mai rău ca pe timpul sovietic, când toată propaganda era făcută contra regimului burghezo-moşieresc român…. Iată ce experienţe se fac chiar în centrul Europei. Şi Europa stă şi doarme şi se duce cu plăcere în beciurile de la Cricovo şi moldovenii fac cele mai bune vinuri…De aceea , v-am spus că am o presimţire foarte sumbră, pentru că toată propaganda de stat lucrează pentru infiltrarea, propagarea acestor invective, acestor atacuri împotriva a tot ceea ce e românesc, a tot ceea ce e adevăr istoric. În fond, e un 1940, fără tancuri. Tancurile sunt la Tiraspol. Iar în Basarabia, e un 1940, când a venit aici puterea sovietică şi când a izgonit tot ceea ce era românesc. Ce vreţi.. dacă Biserica promoscovită a fost pusă în slujba acestor scopuri imperiale, dacă preoţii de pe amvon declară în faţa enoriaşilor că, dacă nu votaţi cu comuniştii, nu aveţi ce căuta în Biserică. Lucruri inimaginabile …. Şi România doarme şi se teme, nu cumva să fie învinuită de amestec…. Şi totuşi există un amestec. Unul salvator. În treburile interne ale Republicii Moldova, în permanenţă se amestecă cel mai mare român Mihai Eminescu, se amestecă Vasile Alecsandri, cel care a spus ‘Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română’. Toţi aceşti mari români, atâta timp cât îi avem, se vor amestecă în treburile interne ale străinilor care vor să ne mai fure o dată acest pământ. Atâta timp cât îi mai avem pe ei, va exista amestec al României profunde, dar nu amestecul clasei politice, care, dacă uneori face ceva, face mai mult gălăgie decât treabă.

Agerpres — Aţi spus mai devreme că Basarabia este un spaţiu căzut din istorie. Care ar fi şansa acestui teritoriu de a reintra in istorie?

Ion Ungureanu — Care este şansa? Cum să vă spun …Timp de 100 şi ceva de ani, Basarabia a trecut de vreo şase ori dintr-o mână în alta. Şi lucrul acesta nu putea să nu lase o amprentă chiar la nivelul codului genetic. Deci, basarabeanul nu mai are încredere în nimeni , nu mai are încredere în români..În ruşi, poate, are mai multă încredere, pentru că e o putere mare . El nu înţelege însă ce-i cu România, care deşi a intrat în Uniunea Europeană şi pentru prima dată în istorie este protejată, nu dă dovadă de o schimbare calitativă în atitudinea ei faţă de Basarabia. Probabil că nici Ţara nu a conştientizat bine lucrul acesta. Nu ştiu cât timp îi va trebui Ţării să înţeleagă că trebuie să-i dispară frica…. Eu cred că, în clipa în care România s-ar regăsi pe sine, noi am simţi lucrul acesta.

Agerpres — Şi, totuşi, dle Ion Ungureanu, care este perspectiva apropiată pentru Basarabia?

Ion Ungureanu — Am mai spus-o şi o repet — de a redeveni o gubernie sovietică a imperiului rus. Nu republică, ci gubernie, pentru că republica ne dădea nişte drepturi formale. Dacă vreţi să ştiţi ce se va întâmpla cu Basarabia, uitaţi-vă ce se întâmplă astăzi cu elementul românesc în Transnistria. Şi o să vedeţi ce-i aşteaptă pe fraţii noştri moldoveni care-i votează pe comunişti. Lucrurile merg în această direcţie, cu Europa alături, cu Ţara alături, cu legile democraţiei alături. Am spus de Anul Nou, răspunzând la o întrebare, că perspectivele sunt sumbre. Fulgerul, care a fost pregătit pentru Republica Moldova anul trecut, a fost direcţionat spre Georgia. Aţi văzut rezultatul. Acum e rândul nostru, vom fi reintroduşi de facto şi de jure în spaţiul rusesc prin federalizarea Republicii Moldova. Ce înseamnă federalizarea Republicii Moldova?. În primul rând introducerea limbii ruse ca limbă de stat, lichidarea şi schimbarea însemnelor de stat — a imnului, drapelului, stemei -, revenirea la alfabetul rusesc. Înseamnă că noi punem semnătura şi legitimăm pactul Ribbentrop-Molotov. În sfârşit, de-adevăratelea, abia acum când va fi federalizată Republica Moldova cu Transnistria, abia acum va fi confirmată juridic justeţea acestui pact criminal. Şi scopul acesta va fi dus la capăt de către ruşi pentru că ei, dacă au un scop, îl ating. Asta ne dovedeşte istoria…….. Şi, totuşi, în pofida tuturor greutăţilor, sper că până la urmă lucrurile se vor lămuri, pentru că există Dumnezeu. Dar e trist că, până se vor lămuri, trece viaţa noastră, trece viaţa unor întregi generaţii şi te doare inima. Pentru că mulţi trăiesc cu visul regăsirii şi el nu se realizează şi în momentul în care el nu se realizează te simţi hoţit, te simţi prădat, neîmplinit, abandonat cum sunt copiii de la un orfelinat. Asta e starea noastră permanentă.

AGERPRES

SURSA Ziarul de Garda

Share

Comentariile au fost inchise pentru acest articol