CM pe Google+

Connexion

Primeste ultimile noutati

Introduceti adresa email:

Delivré par FeedBurner

Ultimile comentarii

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

            Tot mai des suntem ameninţaţi de viitoarele manuale de limbă moldovenească. Multă agitaţie şi nelinişte. Cum vor arăta? Ca cele după care am învăţat şi noi limba la timpul nostru sau “integrate”? Doar nu putem coborâ în albia aceluiaşi râu de două ori, vorba lui Heraclit.

          Istoria limbii române din Basarabia ne dă două modele de manuale: unul românesc, cel mai vechi, şi altul moldovenesc, din perioada stalinistă.  

           Ne-am convins că istoria ne dă lecţii. De onestitate, de laşitate. Această palmă de pământ dintre Prut şi Nistru, numită integral Basarabia de către ruşii de la 1812-1918, a cunoscut  suficiente fapte de curaj şi onestitate, până la cele de laşitate şi fobie, care s-au amplificat pe parcursul istoriei şi ne lovesc  şi astăzi  peste călcâie.

        În ştiinţele lingvistice e arhicunoscut faptul că multe limbi, până la codificarea lor, adică până la crearea normelor lor literare, au trecut printr-o fluctuaţie terminologică,  au avut mai multe denumiri datorate dialectelor din care erau constituite acele limbi. Franceza, de exemplu, care a devenit limbă literară în sec. XVII-XVIII, s-a numit: galică, celtică, galo-romană, franciscană; engleza, standardizată în sec.XVII-XVIII, s-a numit iniţial anglo-saxonă,  scoţiană, teutonică,  engleză.    

       La fel şi româna, până la crearea normelor ei literare, în  sec.XIX, s-a numit în cronici, în diverse texte istorice, religioase, literare, şi limbă română, limbă românească,  valahă, moldovenească, valaho-moldovenească, valaho-română. În secolul XIX are loc standardizarea limbii române de peste Prut, crearea normelor literare, şi schimonosirea, degradarea limbii române din Basarabia, aflată sub Imperiul rus (1812-1918). După 1859, în Principatele Unite limba literară s-a numit doar limba română, iar în Basarabia, din cauza fobiei unirii Basarabiei cu România,  funcţionarii ruşi exclud denumirea limba română, substituind-o cu limbă moldovenească, limbă moldovană, limbă moldavă, limbă naturală, grai local.(A se vedea: Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond.2, reg.1, dosar 8772,7904, filele 13,1; fond.152, reg.6,dosar 75, fila15, fond.2, reg.1, dosar 8772, fila 2,8). În sec.XIX în Basarabia au fost editate dicţionare bilingve, care reflectau fapte de limbă română mutilată, vorbită aici. Dar nimeni n-a încercat să scrie un manual de limbă moldovenească, nici până la 1859, nici după 1859.

       În 1827 Ştefan Margela, pedagog şi filolog basarabean, contemporan cu Heliade Rădulescu, pleacă la St.Petersburg şi editează pentru şcolile Basarabiei renumita Gramatică russască şi rumânească, despre care Paul şi Zamfira Mihail aveau să scrie:”Manualul lui Şt.Margela a situat învăţământul din Bsarabia la acelaşi nivel cu cel din Ţările Române”. Ştefan Margela numea populaţia băştinaşă din Basarabia români, iar limba lor română. Iată ce scrie autorul  în prefaţa cărţii sale bilingve: ”…manualul oferă posibilitatea de a cunoaşte limba Russască celor opt sute de mii de Români, care locuiesc în Basarabia, aflată de mai mult de douăzeci de ani sub stăpânirea Rusiei, şi care nu au nici un fel de manuale pentru acest scop. Mai mult decât atât,  poate fi de folos şi celor câteva milioane de Români, care locuiesc între Prut şi Dunăre; de asemenea şi Ruşilor, care doresc a învăţa limba Românească” (Şt.Margela, 1827, tom.1,V).         

       Deci, dacă contemporanii lui Ştefan Margela, din Basarabia noastră, încă  la 1827 erau români şi limba pe care o studiau ei în şcoli era româna, de ce noi ne mai îndoim de numele adevărat al limbii noastre?

       După 1859, avem un exemplu şi mai evocator. Un profesor de limbă română, de la Liceul Regional din Chişinău, pe nume Ioan Doncev, la solicitarea Ministerului Instrucţiunii Publice de la St.Petersburg, elaborează un manual de gramatică, dar îl editează pe cont propriu, intitulându-l: Cursulu primitivu de limba românâ, Kişineu, 1865. Este primul manual cu litere latine din Basarabia! Manualul îi aduce autorului numai necazuri. La 1 martie 1866 Doncev este concediat, catedra de limbă română a Liceului Regional suprimată.

    Glotopolitica ţaristă interzice totalmente predarea limbii române în şcolile din Basarabia, printr-un ordin suprem la 3 februarie 1871. Dar generaţii întregi de copii, până la 1918, studiază în mod particular limba română după manualul cu litere latine al lui Ioan Doncev, pentru că este un veritabil manual de limbă română literară. 


                                                                          Lidia CODREANCA

 

Share

Comentariile au fost inchise pentru acest articol