CM pe Google+

Connexion

Primeste ultimile noutati

Introduceti adresa email:

Delivré par FeedBurner

Ultimile comentarii

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Roxana Geambaşu, doctorandă la Universitatea din Washington, este unul dintre dezvoltatorii proiectului Vanish, o aplicaţie care permite mesajelor electronice să se autodistrugă după o anumită perioadă de timp de la postarea lor pe web sau trimiterea lor pe mail. Un sistem precum Vanish va fi din ce în ce mai util cu cât tot mai multe informaţii personale sau de business nu mai sunt stocate pe computere personale, ci pe servere din întreaga lume, spune Roxana. Proiectul le aduce speranţe internauţilor în contextul în care problemele cu intimitatea le dau fiori celor care folosesc e-mailul şi reţelele sociale.
Vanish se poate folosi momentan pe Gmail, Google Docs, Facebook şi Hotmail.
Vestea lansării Vanish a făcut mare vâlvă în presă la sfârşitul săptămânii trecute, “New York Times“, “Science Daily“, “LiveScience“, “United Press International“, “Gizmag“ fiind doar câteva dintre publicaţiile care au scris despre acest subiect. Roxana povesteşte pentru Dupabloguri.ro şi cotidianul.ro despre cât de fragilă este intimitatea pe Internet şi cum se pot proteja utilizatorii.
Cum ţi-a venit ideea unui astfel de proiect?
La începutul anului trecut au fost o grămadă de ştiri legate de diverşi politicieni şi alţi oameni cărora le fuseseră sparte conturile de e-mail de către hackeri sau prin intermediul ordinelor judecătoreşti. În plus, conceptul de "cloud computing" (informatică în nori) lua avânt semnificativ, iar blogurile comunităţii IT vuiau de problemele ridicate de cloud computing, una dintre ele fiind păstrarea confidenţialităţii datelor stocate în norii informatici. Aşa că eu şi profesorii mei am început să ne gândim la problemă. Am realizat că o mare parte din problemă o constituie faptul că, în ziua de azi, în care din ce în ce mai multă informaţie privată este stocată online, utilizatorii au pierdut controlul asupra datelor lor. În particular, utilizatorii nu pot să spună unde, cum şi pentru cât timp datele lor sunt stocate în aceşti nori.
De exemplu, eu nu am nici o idee despre locurile în care copii ale e-mailului acestuia or să fie stocate după ce ţi-l trimit ţie. Se poate ca serverul şcolii mele să menţină copii sau serverul tău să menţină copii, posibil arhivate în multe locuri. Dacă tu îţi forwardezi e-mailurile la Gmail, se poate ca Gmail să păstreze copii ale mailului meu. Dacă vreau să şterg toate copiile mailului meu, cum fac? Pur şi simplu, nu pot - nu am control asupra mediilor de stocare şi nici nu cunosc toate locurile unde mailul meu e copiat.
Care sunt principalele lui utilităţi?
În Vanish, noi încercăm să le oferim utilizatorilor control asupra unui anumit aspect al datelor lor stocate în nori sau în web: timpul de viaţă al acestor date. Studii recente arată că datele stocate în web, precum imaginile pe Facebook, tind să persiste mult timp după ce utilizatorul cere ştergerea lor. Această persistenţă indefinită a datelor în web ridică mari probleme de confidenţialitate a datelor personale. De exemplu, poze pe care le uploadezi în liceu sau în facultate pe Facebook pot să îţi facă probleme în timpul unui interviu ani mai târziu după ce le-ai uploadat. Similar, e-mailuri private pe care le trimiţi unui prieten pot fi făcute publice - ani după ce le-ai trimis - ca urmare a unui ordin judecătoresc. Există mai multe articole scrise de experţi în drept (e.g., profesori de la Harvard Law School), care susţin că "dreptul de a şterge" în era webului este un drept fundamental.
În Vanish, noi încercăm să le oferim utilizatorilor control asupra timpului de viaţă al datelor lor stocate în nori sau în web. Mai exact, Vanish se asigură că toate copiile unui mesaj criptat cu Vanish - chiar şi copiile arhivate de către servicii intermediare - nu vor mai fi disponibile după un anumit timp. Tot ceea ce trebuie să facă utilizatorul este să cripteze datele - precum e-mailuri, documente în Google Docs, mesaje în Facebook etc. - folosind Vanish înainte să le trimită la site-ul web, specificând un timeout pentru aceste date.
Cât a durat munca la acest proiect?
Am început să ne gândim la problema generală la începutul anului trecut. Implementarea şi experimentarea le-am făcut în mare parte începând din septembrie 2008, când m-am întors dintr-un internship peste vară la Google.
Crezi că internauţii pot să îşi gestioneze mai bine în felul acesta urmele pe care le lasă pe web?
Speranţa mea este ca Vanish să uşureze gestionarea urmelor lăsate pe web. Însă, pentru că modelul în Vanish e unul preventiv, nu este clar încă dacă utilizatorii vor şti în toate cazurile dinainte ce date vor să şteargă şi în cât timp. Există momente în care utilizarea sistemului Vanish e absolut clară. De exemplu, dacă vrei să trimiţi o parolă sau alte date foarte, foarte confidenţiale (e.g. - date financiare), e destul de clar că te vei gândi să foloseşti Vanish. Însă, când trimiţi un e-mail în care comentezi acţiunile şefului, nu e tot aşa de clar dacă o să-ţi dai seama de implicaţiile pe care le are trimiterea acelui e-mail în viitor. Deci e posibil să nici nu te gândeşti să foloseşti Vanish. Unul dintre obiectivele noastre în Vanish este însă să facem cunoscute mai mult implicaţiile stocării datelor în web.
Care sunt cele mai mari gafe pe care le-ai făcut tu online şi pe care acum le vei putea preveni cu ajutorul Vanish?
Lucrând în domeniu, eu sunt foarte atentă întotdeauna cu ceea ce trimit pe mail sau postez pe site-uri. Nu pot să zic că regret prea multe, însă cunosc oameni care nu sunt la fel de atenţi şi trimit parole, date financiare, conturi de bancă etc. prin web. De multe ori, eu folosesc telefonul ca să comunic ceva foarte confidenţial. În esenţă, în Vanish am încercat să emulăm în comunicaţiile pe web proprietatea de efemeritate pe care o au convorbirile telefonice.
Primii paşi în controlul asupra datelor
Roxana are 28 de ani. S-a înscris la doctorat la Universitatea din Washington în 2005, imediat după ce a terminat studiile la Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Automatică şi Calculatoare. A câştigat, de asemenea, o bursă de excelenţă Google pentru a-şi putea continua cercetările. “Acum vreo doi ani şi jumătate am început să lucrez la probleme legate de migrarea către norii informatici. Am început cu o altă problemă - faptul că managementul datelor personale este foarte dificil în era aceasta a webului. Totul se leagă şi este parte din teza mea: oferirea de control asupra datelor utilizatorilor în norii informatici. Recunosc, mai avem mult până rezolvăm întreaga problemă, dar am început să facem primii paşi, cred eu”, povesteşte aceasta.
Roxana GeambasuRoxana Geambaşu, doctorandă la Universitatea din Washington, este unul dintre dezvoltatorii proiectului Vanish, o aplicaţie care permite mesajelor electronice să se autodistrugă după o anumită perioadă de timp de la postarea lor pe web sau trimiterea lor pe mail. Un sistem precum Vanish va fi din ce în ce mai util cu cât tot mai multe informaţii personale sau de business nu mai sunt stocate pe computere personale, ci pe servere din întreaga lume, spune Roxana. Proiectul le aduce speranţe internauţilor în contextul în care problemele cu intimitatea le dau fiori celor care folosesc e-mailul şi reţelele sociale.
Vanish se poate folosi momentan pe Gmail, Google Docs, Facebook şi Hotmail.
Vestea lansării Vanish a făcut mare vâlvă în presă la sfârşitul săptămânii trecute, “New York Times“, “Science Daily“, “LiveScience“, “United Press International“, “Gizmag“ fiind doar câteva dintre publicaţiile care au scris despre acest subiect. Roxana povesteşte pentru Dupabloguri.ro şi cotidianul.ro despre cât de fragilă este intimitatea pe Internet şi cum se pot proteja utilizatorii.
Cum ţi-a venit ideea unui astfel de proiect?
La începutul anului trecut au fost o grămadă de ştiri legate de diverşi politicieni şi alţi oameni cărora le fuseseră sparte conturile de e-mail de către hackeri sau prin intermediul ordinelor judecătoreşti. În plus, conceptul de "cloud computing" (informatică în nori) lua avânt semnificativ, iar blogurile comunităţii IT vuiau de problemele ridicate de cloud computing, una dintre ele fiind păstrarea confidenţialităţii datelor stocate în norii informatici. Aşa că eu şi profesorii mei am început să ne gândim la problemă. Am realizat că o mare parte din problemă o constituie faptul că, în ziua de azi, în care din ce în ce mai multă informaţie privată este stocată online, utilizatorii au pierdut controlul asupra datelor lor. În particular, utilizatorii nu pot să spună unde, cum şi pentru cât timp datele lor sunt stocate în aceşti nori.
De exemplu, eu nu am nici o idee despre locurile în care copii ale e-mailului acestuia or să fie stocate după ce ţi-l trimit ţie. Se poate ca serverul şcolii mele să menţină copii sau serverul tău să menţină copii, posibil arhivate în multe locuri. Dacă tu îţi forwardezi e-mailurile la Gmail, se poate ca Gmail să păstreze copii ale mailului meu. Dacă vreau să şterg toate copiile mailului meu, cum fac? Pur şi simplu, nu pot - nu am control asupra mediilor de stocare şi nici nu cunosc toate locurile unde mailul meu e copiat.
Care sunt principalele lui utilităţi?
În Vanish, noi încercăm să le oferim utilizatorilor control asupra unui anumit aspect al datelor lor stocate în nori sau în web: timpul de viaţă al acestor date. Studii recente arată că datele stocate în web, precum imaginile pe Facebook, tind să persiste mult timp după ce utilizatorul cere ştergerea lor. Această persistenţă indefinită a datelor în web ridică mari probleme de confidenţialitate a datelor personale. De exemplu, poze pe care le uploadezi în liceu sau în facultate pe Facebook pot să îţi facă probleme în timpul unui interviu ani mai târziu după ce le-ai uploadat. Similar, e-mailuri private pe care le trimiţi unui prieten pot fi făcute publice - ani după ce le-ai trimis - ca urmare a unui ordin judecătoresc. Există mai multe articole scrise de experţi în drept (e.g., profesori de la Harvard Law School), care susţin că "dreptul de a şterge" în era webului este un drept fundamental.
În Vanish, noi încercăm să le oferim utilizatorilor control asupra timpului de viaţă al datelor lor stocate în nori sau în web. Mai exact, Vanish se asigură că toate copiile unui mesaj criptat cu Vanish - chiar şi copiile arhivate de către servicii intermediare - nu vor mai fi disponibile după un anumit timp. Tot ceea ce trebuie să facă utilizatorul este să cripteze datele - precum e-mailuri, documente în Google Docs, mesaje în Facebook etc. - folosind Vanish înainte să le trimită la site-ul web, specificând un timeout pentru aceste date.
Cât a durat munca la acest proiect?
Am început să ne gândim la problema generală la începutul anului trecut. Implementarea şi experimentarea le-am făcut în mare parte începând din septembrie 2008, când m-am întors dintr-un internship peste vară la Google.
Crezi că internauţii pot să îşi gestioneze mai bine în felul acesta urmele pe care le lasă pe web?
Speranţa mea este ca Vanish să uşureze gestionarea urmelor lăsate pe web. Însă, pentru că modelul în Vanish e unul preventiv, nu este clar încă dacă utilizatorii vor şti în toate cazurile dinainte ce date vor să şteargă şi în cât timp. Există momente în care utilizarea sistemului Vanish e absolut clară. De exemplu, dacă vrei să trimiţi o parolă sau alte date foarte, foarte confidenţiale (e.g. - date financiare), e destul de clar că te vei gândi să foloseşti Vanish. Însă, când trimiţi un e-mail în care comentezi acţiunile şefului, nu e tot aşa de clar dacă o să-ţi dai seama de implicaţiile pe care le are trimiterea acelui e-mail în viitor. Deci e posibil să nici nu te gândeşti să foloseşti Vanish. Unul dintre obiectivele noastre în Vanish este însă să facem cunoscute mai mult implicaţiile stocării datelor în web.
Care sunt cele mai mari gafe pe care le-ai făcut tu online şi pe care acum le vei putea preveni cu ajutorul Vanish?
Lucrând în domeniu, eu sunt foarte atentă întotdeauna cu ceea ce trimit pe mail sau postez pe site-uri. Nu pot să zic că regret prea multe, însă cunosc oameni care nu sunt la fel de atenţi şi trimit parole, date financiare, conturi de bancă etc. prin web. De multe ori, eu folosesc telefonul ca să comunic ceva foarte confidenţial. În esenţă, în Vanish am încercat să emulăm în comunicaţiile pe web proprietatea de efemeritate pe care o au convorbirile telefonice.
Primii paşi în controlul asupra datelor
Roxana are 28 de ani. S-a înscris la doctorat la Universitatea din Washington în 2005, imediat după ce a terminat studiile la Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Automatică şi Calculatoare. A câştigat, de asemenea, o bursă de excelenţă Google pentru a-şi putea continua cercetările. “Acum vreo doi ani şi jumătate am început să lucrez la probleme legate de migrarea către norii informatici. Am început cu o altă problemă - faptul că managementul datelor personale este foarte dificil în era aceasta a webului. Totul se leagă şi este parte din teza mea: oferirea de control asupra datelor utilizatorilor în norii informatici. Recunosc, mai avem mult până rezolvăm întreaga problemă, dar am început să facem primii paşi, cred eu”, povesteşte aceasta.

 

 


Vanish Screencast


Vanish + Hotmail Vanish + Gmail
VDOs on Hotmail
VDOs on Gmail
Vanish + Google Docs Vanish + Facebook
VDOs on Google Docs
VDOs on Facebook
Screencast; click on Play to view [1:42 min].
Screenshots; click on figures to enlarge.

Mai multe amanunte pe http://vanish.cs.washington.edu/

 

Sursa: Cotidianul.ro

 

 

Share

Comentariile au fost inchise pentru acest articol