UPDATE ORA 23.35: Colegele mele de la serviciu cer un taxi, în română, la acelaşi 1447 şi li se răspunde: “Devuşca ia ne ponimaiu” (trad. din rusă – Domnişoară, eu nu înţeleg) Situaţia rămâne neschimbată la 1447.
UPDATE ORA 23.33: O colegă îmi povesteşte că a fost cât pe ce să fie bătută de un taximetrist de la 1447 pentru că nu a achitat 45 de lei, din Centru până la Buiucani. Taxa pentru acest traseu este de 35 de lei. Era o Dacia de culoare roşie. Revin cu numărul exact al maşinii mâine.
UPDATE ORA 13.57: MĂ BUCUR CĂ CEI DE LA 1447 AU CITIT ACEST ARTICOL. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă caute pe la serviciu. ARTICOLUL AICI RĂMÂNE!
Am crezut că este un accident. Că e o toană a unei recepționiste certată cu „limba de stat”. Dar nu! S-a repet și a doua și a treia zi. Evident, nu cu aceeași persoană. Și ca să mă fac înțeleasă, iată despre ce este vorba.
Există în Chișinăul nostru verde și frumos, cum le place să spună celor de pe aici, un faimos serviciu de taxi – 1447. Regret că trebuie să îi fac „reclamă”, dar nu am de ales. La acest serviciu de taxi stă în capul mesei – administratoare, se pare – o oarecare Mașa. Mașa Iacobleva. Și Mașa Iacobleva este rusoaică la origini. Dar nu Mașa e cea care supără și fugărește direct clienții acestui serviciu de taxi, ci subordonatele ei anonime. Adică vocile care ne răspund de fiecare dată „Alio, dobrîi vecer, taxi nomer 1447.” (trad. din rusă – „Alo, bună seara, serviciul de taxi 1447”). Nu e un secret că în Chișinău serviciile de taxi sunt rusificate până la refuz și că în acest mediu limba de stat (nici nu mai pomenesc de română în acest caz) este aproape inexistentă. Cu toate acestea, există și alte servicii de taxi în această capitală unde, chiar dacă te întâmpină cu același „Dobrâi vecer” (trad.din rusă – Bună seara) vocile de la recepție, se ma întâmplă ca unele să vorbească în limba română.
Dar nu și la 1447! Nooo, aici Doamne ferește! să îți vorbească în „limba de stat cu grafie latină” cum scrie în articolul 13 din vestita noastră Constituție.
Așadar, sun eu într-o zi la acest serviciu și cer, în română, un taxi. Eu îi dau pe română, ea pe rusă. Și tot așa până trebuia ca, la fiecare replică de a ei, să răspund cu „Da” sau „Nu”. Se făcea că nu înțelege. Mă anunță în cele din urmă că a venit mașina. Cobor. Taxistul, un rus și el, îmi răspunde Dumnezeu știe ce. Nu mai înțeleg dacă era pentru mine sau nu. Mă întoc în casă, sun iar și întreb dacă acela e taxiul pe care îl aștept sau nu? Mi se răspunde în rusă cu viteza luminii. Zic:
-Doamnă, vă rog, în română că nu înțeleg ce spuneți.
–Devușca…. (trad. rusă – Domnișoară) și iar îmi povestește tot în rusă.
Eu insist:
– Vă rog să îmi vorbiți în „limba de stat”, dacă în română nu înțelegeți.
Și aici vine lovitura de grație:
–Govorite na normalinom iaziche i togda budet i mașina! (trad. din rusă – „Vorbiți în limba normală și atunci veți avea și mașină!”)
Și țac-pac îmi este trântit telefonul în nas.
Eeeee, când văd așa, mă înarmez cu răbdare și sun pentru a doua oară. Povestea cu trântitul receptorului în față se repetă. Insist. Răspunde o alta. Prin intermediul acesteia cer numărul administratorului. Îl primesc cu mare șovăială. Sun. Dau de Iacobleva despre care vă spuneam la început. Mă prezint cu numele întreg, corect și nu trișez cu un altul. Îi spun că sunt ziarist și, că dacă și pe mai departe serviciul lor de taxi va continua să îmi ceară să vorbesc „na normalinom iaziche (trad. din rusă – în limba normală), adică în rusă”, voi face ceea ce pot mai bine – voi scrie ca să știe oamenii cine sunt și cum se comportă cu clienții cei de la 1447. Mașa nu a vrut pentru început să se prezinte, dar, auzind ce profesie am, mi-a promis, evident, tot în rusă, că va lua măsuri.
Au trecut două zile de atunci. Seara aceasta sun, la serviciu fiind, la același 1447. După ce am așteptat 45 de minute încheiate, iar în telefon îmi vorbea robotul numai în rusă, răspunde cineva. Evident cer un taxi, vorbind în română. Mi se răspunde iar în rusă. Și din nou vechea poveste. La fiecare frază de a mea mi se răspunde pe un ton acru în rusă care îmi cere confirmarea prin același ”Da” sau ”Nu”. Până la urmă se pare că ne-am înțeles, cu chiu cu vai. Între timp, cât aștept la telefon să mi se spună cu ce mașină plec, vorbesc intenționat cu o colegă despre comportamentul celor de la 1447.
Zic, așa ca să audă și rusoaica de la celălat capăt al firului:
-Auzi, ăștia de la 1447 vorbesc special doar în rusă? Ei altă limbă nu mai cunosc? Ce fel de patron e ăla care angajează oameni care îi fugăresc clienții?
Iar vocea pițigăiată de la celălat capăt al firului îmi răspunde într-o rusească stropșită:
-V osnovnom da! (trad. rusă – În principiu, da!)
Zic, prefăcându-mă că nu înțeleg:
-Cum, cum? Nu înțeleg.
-Devușca, ia na moldavscom ne znaiu, govorite na ruscom. (trad. rusă – Domnișoară, eu nu înțeleg moldovenește, vorbiți în rusă)
-Și eu în rusă tot nu înțeleg. În română, vă rog.
-Togda, zacazivaite na drugom taxi esli zdesi ne ponimaite. (trad. rusă – În acest caz, comandați un taxi la alt serviciu, dacă aici nu înțelegeți ce vi se spune)
-Spune-ți măcar ce mașină vine? insist eu.
Și aceeași veche metodă a celor de la 1447: trântitul telefonului în nas. I-o fi învățat special așa? Nu știu…
Stau însă și mă întreb: „Măi oameni buni, ăștia sunt întregi la cap? Măi fraților, cât de mare idiot trebuie să fii ca într-un stat, unde 78% sunt declarați moldoveni, tu, o minoritate de 6%, să ai asemenea tupeu încât să mergi cu ciubotele peste ei și să îți bați joc în asemenea hal?! Să insiști să îți vobească ”na normalinom iaziche”!!! Cum se posibil? Alooo, națiune, tu dormi? Chiar ești atât de îndobitocită de tolerezi asemenea comportament?”
Până la urmă a obținut colega mea taxiul. Care, apropo, era deja jos. Și dacă eu nu m-aș fi înțeles cu rusoaica lui, șefa de la dispecerat, l-ar fi lăsat cu ochii în soare pe bietul șofer, moldovean apropo. Ar fi rămas băiatul cu drumul bătut aiurea, dar și fără de cei 30 de lei pe care i-am dat!
Pe drum taxistul strânge din umeri și îmi explică: ”D-apoi ele nu înțeleg moldovenește și trebuie în rusă să le vorbiți”. Zic, surprinsă: ”Cum nu înțelege, dom-le, dacă atunci când m-a ascultat în receptor ce vorbeam cu colega mea a sărit ca arsă? Ăsta e om care nu înțelege?” Și iar strâns din umeri prostește…
Iar zilele trecute un alt caz. Îmi povestește fata de la machiaj, care a asistat la o scenă. Și la același serviciu de taxi!!!! Atenție, la același! Un taxist, moldovean-moldovean, din moldveni-moldoveni, cum spunea chiar el, s-a certat cu o clientă care îi cerea să vorbească românește. ”Ia ne govoriu na moldavscom! Eto țiganschii i țaranschii iazic! Mne tașnit ot etom moldavscom, hoti ia i moldovan! Ne hociu ia na moldavscom govoriti i vseo! Vâhodi iz mașinu!” (trad. rusă -Eu nu vorbesc în moldovenește pentru că este o limbă țigănească și țărănească! Mi se face greață de la această limbă, chiar dacă sunt moldovean! Nu vreau să vorbesc în moldovenește și basta! Ieși din mașină!)
Incredibil!!! Ce spălare de creier în cazul unora și câtă îndârjeală imperialistă în cazul altora!
Închei pe nota asta, dar cu o adresare către nimeni altul decât edilul Dorin Chirtoacă:
”Domnule primar, în noul slogan de campanie spui că ai scos orașul din rahat și mai meriți un mandat. Foarte bine! Dar cu serviciile de taxi, cand o rezolvi? Nu de alta, dar aici chiar pute – rău de tot! La acest capitol pute, nu glumă”.
Deșteaptă-te române – moldovene, ce ai fi, numai deșteaptă-teeeee odată și odată, somnul mamii lui de somn!!!