Cu 7 săptămâni înainte de alegeri, în data de 6 octombrie 2010 Asociaţia Moldo-Italiană pentru Colaborare şi Integrare AMICI, într-un strâns raport cu o bună parte din asociaţiile de moldoveni din Italia, a înaintat un Demers, susţinut de toţi, către toate instituţiile de stat a R. Moldova: Ambasada R. Moldova în Italia şi Consulatul de la Bologna, Preşedinţie, Guvern, Parlament, Ministerul pentru Relaţii Externe şi Integrare Europeană şi, respectiv, Comisiei Electorale Centrale a RM. În acest Demers se vorbea despre analiza rezultatelor participării cetăţenilor noştri la urnele de vot pe 5 septembrie a.c., adică, la Referendum, şi perspectiva excluderii reeditării unei asemenea situaţii. Cunoscând bine stabilirea geografică în teritoriu, dar şi posibilităţile de deplasare, şi psihologia conaţionalilor noştri stabiliţi în Italia, ţinând cont de oraşele în care concentraţia moldovenilor este majoră, am solicitat pentru alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 deschiderea a 25 secţii de vot, în următoarele oraşe: Ancona, Bologna, Firenze, Genova, Mestre, Milano, Napoli, Padova, Parma, Perugia, Roma, Torino, Trento, Trieste, Verona, Treviso, Rimini, Brescia, Udine, Bergamo, Ferara, Modena, Vicenza, Faenza, Como, iar, în unele oraşe, unde concentraţia de moldoveni e mai mare, câte două secţii. Toate cele expuse, – în speranţa ca mesajul nostru va fi auzit şi înţeles exact, contribuind astfel la un rezultat optim al acestei electorale decisive pentru destinul european al R. Moldova.
Din păcate, nu a fost să fie aşa. Mesajul nostru nu a fost luat în consideraţie de nimeni, iar numărul secţiilor de vot a fost diminuat de la 20 (care era pentru referendumul din 5 septembrie) la 16 pentru alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie a.c.. Trădare? Din partea cui?!
La câteva zile după alegeri, conştientizând la rece rezultatele obţinute, începem să ne întrebăm cu toţii: de ce oare s-a întâmplat aşa? De ce AIE nu a câştigat în mod decisiv, aşa cum am fi dorit cu toţii, adică toţi cei care doresc cu adevărat o schimbare în R. Moldova? De ce comuniştii au obţinut 42 de mandate în Parlament? De ce 40% din moldovenii cu drept la vot au votat pentru aceştia? De ce aproape 4500 dintre conaţionalii noştri din străinătate au votat PCRM (excluzând pe cei 2500 din Rusia, care şi-au dat votul pentru ei fiind influenţaţi de minciuna că AIE v-a uni Moldova cu România). Dar restul 2000 la ce s-au gândit când, în cabina de vot, au pus „votat” pe poziţia PCRM? Ce caută aceste persoane în Europa dacă în capul lor persistă secera şi ciocanul? Cum poţi susţine partidul care te-a impus să abandonezi pământul natal, copiii, fraţii, părinţii, casa părintească, tot ce ai mai scump?! Partidul care a ucis, a deportat, a asuprit, a silit emigraţia, a furat, a minţit şi continuă să mintă o lume?!…
Moldova vrea o schimbare, o societate cu o înaltă cultură politică şi civică, cu un înalt nivel de cultură generală. Din fericire, majoritatea cetăţenilor R. Moldova, emigraţi în Europa, sunt persoane de o conştiinţă civică înaltă, care au înţeles chemarea micii lor Patrii să iasă la vot şi au votat dreapta europeană. Numai datorită lor, astăzi, putem spune cu mândrie că s-a dat o lecţie de conştiinţă civică întregii societăţi din R Moldova, că aşteptările celor care au început această luptă de eliberare naţională nu au fost trădate, emigranţii din R. Moldova aşteptând ore întregi, în ploaie, după ce că au făcut zeci sau chiar sute de kilometri pentru a-şi exercita dreptul de vot. Însa asemenea sacrificii s-ar putea să nu se mai repete, în viitor, la o altă chemare la urne, căci mulţi dintre conaţionalii noştri s-au simţit trădaţi şi neconsideraţi. Respectiv, concluzionăm, ne jucăm cu focul, cu răbdarea oamenilor.
Mulţi eroi după război, se spune. Dar, dacă era luat în consideraţie demersul nostru şi, în Italia, ţara unde sunt stabiliţi cu traiul circa 200 de mii de moldoveni, se deschideau, aşa cum s-a cerut, 25 de secţii de vot, dând posibilitatea tuturor să voteze (fără salturi mortale!), atunci rezultatele ar fi fost, fără îndoială, mult mai bune şi (cu siguranţă!) AIE avea azi acele 2 mandate, care ne lipsesc atât de mult pentru a aşeza, în sfârşit, o guvernare democratică.
Ne întrebăm, în final, dacă s-a tot vorbit despre importanţa votului decisiv din străinatate, de ce atunci sa-i împiedici pe cei de peste hotare să voteze, să diminuezi numărul acestora?!… Se invocă faptul că ar fi fost făcute estimări preelectorale (inclusiv pentru numărul buletinelor de vot, şi aici se ridică o altă problemă, gravă!, unde intervin voturile pe foi A4, neluate apoi în calcul, sau abordate prin dublu standard!), s-au făcut, deci, calcule, în baza participării cetăţenilor la vor pentru Referendumul din 5 septembrie. Dar era oare acesta un punct de referinţă pentru acestea şi nu alegerile din 29 iulie anul trecut?! Ne aflăm oare în faţa unui act de sabotaj camuflat?!… şi cine atunci, este sabotorul/diversionistul/trădătorul?!… Cine şi-a permis să ignore cerinţele înaintate cu luciditate şi bună ştiinţă/credinţă dintr-un teritoriu pe care îl cunosc cel mai bine cei care sunt zi de zi în acest teritoriu?! Cine a avut dreptul ULTIMEI DECIZII într-o luptă atât de crâncenă, care durează deja de 2 ani în care se cheltuie mijloace solide din bugetul celei mai sărace ţări din Europa, poporul fiind continuu chemat la urne pentru a decide cine, totuşi, să conducă R Moldova şi încotro?! Cine?!!
Reieşind din aceste întrebări, din aceste gânduri postelectorale care ne frământă mult de tot, exprimăm ferm opinia noastră şi doleanţa, în numele unei colaborări cât mai rodnice pe viitor, ca partidele din componenţa AIE sa ia mult mai în serios aceste subiecte, sugestiile/cerinţele care vin din exterior, să aibă o mai mare deschidere, ascultând cu mai multă atenţie sfaturile si propunerile noastre şi, nu în ultimul rând, să exercite un control mult mai riguros asupra organelor de resort care pun punctul pe ’i’ în asemenea situaţii cruciale. Şi asta inclusiv din cauza că, atât acasă, cât şi în străinătate, moştenim încă multe organisme reprezentative, inclusiv diplomatice, care sunt bine-mersi aşezate încă de către guvernarea comunistă, interesele cărora, spre deosebire de cele ale noastre şi ale AIE, sunt vădit altele decât cele ale democraţiei şi integrării europene ale R. Moldova.
La câteva zile după alegeri, conştientizând la rece rezultatele obţinute, începem să ne întrebăm cu toţii: de ce oare s-a întâmplat aşa? De ce AIE nu a câştigat în mod decisiv, aşa cum am fi dorit cu toţii, adică toţi cei care doresc cu adevărat o schimbare în R. Moldova? De ce comuniştii au obţinut 42 de mandate în Parlament? De ce 40% din moldovenii cu drept la vot au votat pentru aceştia? De ce aproape 4500 dintre conaţionalii noştri din străinătate au votat PCRM (excluzând pe cei 2500 din Rusia, care şi-au dat votul pentru ei fiind influenţaţi de minciuna că AIE v-a uni Moldova cu România). Dar restul 2000 la ce s-au gândit când, în cabina de vot, au pus „votat” pe poziţia PCRM? Ce caută aceste persoane în Europa dacă în capul lor persistă secera şi ciocanul? Cum poţi susţine partidul care te-a impus să abandonezi pământul natal, copiii, fraţii, părinţii, casa părintească, tot ce ai mai scump?! Partidul care a ucis, a deportat, a asuprit, a silit emigraţia, a furat, a minţit şi continuă să mintă o lume?!…
Moldova vrea o schimbare, o societate cu o înaltă cultură politică şi civică, cu un înalt nivel de cultură generală. Din fericire, majoritatea cetăţenilor R. Moldova, emigraţi în Europa, sunt persoane de o conştiinţă civică înaltă, care au înţeles chemarea micii lor Patrii să iasă la vot şi au votat dreapta europeană. Numai datorită lor, astăzi, putem spune cu mândrie că s-a dat o lecţie de conştiinţă civică întregii societăţi din R Moldova, că aşteptările celor care au început această luptă de eliberare naţională nu au fost trădate, emigranţii din R. Moldova aşteptând ore întregi, în ploaie, după ce că au făcut zeci sau chiar sute de kilometri pentru a-şi exercita dreptul de vot. Însa asemenea sacrificii s-ar putea să nu se mai repete, în viitor, la o altă chemare la urne, căci mulţi dintre conaţionalii noştri s-au simţit trădaţi şi neconsideraţi. Respectiv, concluzionăm, ne jucăm cu focul, cu răbdarea oamenilor.
Mulţi eroi după război, se spune. Dar, dacă era luat în consideraţie demersul nostru şi, în Italia, ţara unde sunt stabiliţi cu traiul circa 200 de mii de moldoveni, se deschideau, aşa cum s-a cerut, 25 de secţii de vot, dând posibilitatea tuturor să voteze (fără salturi mortale!), atunci rezultatele ar fi fost, fără îndoială, mult mai bune şi (cu siguranţă!) AIE avea azi acele 2 mandate, care ne lipsesc atât de mult pentru a aşeza, în sfârşit, o guvernare democratică.
Ne întrebăm, în final, dacă s-a tot vorbit despre importanţa votului decisiv din străinatate, de ce atunci sa-i împiedici pe cei de peste hotare să voteze, să diminuezi numărul acestora?!… Se invocă faptul că ar fi fost făcute estimări preelectorale (inclusiv pentru numărul buletinelor de vot, şi aici se ridică o altă problemă, gravă!, unde intervin voturile pe foi A4, neluate apoi în calcul, sau abordate prin dublu standard!), s-au făcut, deci, calcule, în baza participării cetăţenilor la vor pentru Referendumul din 5 septembrie. Dar era oare acesta un punct de referinţă pentru acestea şi nu alegerile din 29 iulie anul trecut?! Ne aflăm oare în faţa unui act de sabotaj camuflat?!… şi cine atunci, este sabotorul/diversionistul/trădătorul?!… Cine şi-a permis să ignore cerinţele înaintate cu luciditate şi bună ştiinţă/credinţă dintr-un teritoriu pe care îl cunosc cel mai bine cei care sunt zi de zi în acest teritoriu?! Cine a avut dreptul ULTIMEI DECIZII într-o luptă atât de crâncenă, care durează deja de 2 ani în care se cheltuie mijloace solide din bugetul celei mai sărace ţări din Europa, poporul fiind continuu chemat la urne pentru a decide cine, totuşi, să conducă R Moldova şi încotro?! Cine?!!
Reieşind din aceste întrebări, din aceste gânduri postelectorale care ne frământă mult de tot, exprimăm ferm opinia noastră şi doleanţa, în numele unei colaborări cât mai rodnice pe viitor, ca partidele din componenţa AIE sa ia mult mai în serios aceste subiecte, sugestiile/cerinţele care vin din exterior, să aibă o mai mare deschidere, ascultând cu mai multă atenţie sfaturile si propunerile noastre şi, nu în ultimul rând, să exercite un control mult mai riguros asupra organelor de resort care pun punctul pe ’i’ în asemenea situaţii cruciale. Şi asta inclusiv din cauza că, atât acasă, cât şi în străinătate, moştenim încă multe organisme reprezentative, inclusiv diplomatice, care sunt bine-mersi aşezate încă de către guvernarea comunistă, interesele cărora, spre deosebire de cele ale noastre şi ale AIE, sunt vădit altele decât cele ale democraţiei şi integrării europene ale R. Moldova.
Veaceslav ARAPAN,
Treviso, Italia, Asociaţia Moldo-Italiană pentru Colaborare şi Integrare „A.M.I.C.I.”,
coordonator al Clubului Liberal ITALIA.
12 decembrie 2010